Şi
ce m-aş face dacă n-aş fi întotdeauna de vină ?
O
să mă transform într-un înţelept
bătrân,
ştirb şi chior,
fără
să aud foşnetul strivirii cuvintelor de ocară.
Nu
mai vreau să fiu pasăre, nici măcar cuvioasa Phoenix,
care
s-a dovedit a fi fără de creier şi cu aripile de ceară.
Mi-e
foame, foarte foame să muşc din vreme
cu
dinţii mei de lapte,
mi-e
sete, foarte sete să fiu mare.
Cenuşa
ta nu vede, nu muşcă, nu învaţă,
Cuvioaso,
cucernică zburătoare.
...
Şi
ce m-aş face dacă n-aş fi întotdeauna de vină ?
Cum
v-aţi mai lăuda că sunteţi oameni cumsecade ?
©
Ioana Haitchi, 31.03.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright
– Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu