Te
iau de la matematică, de la cuantica fizică,
de
la ultimul fir de nisip şi spune-mi,
dacă
există ceva, mort sau viu,
care
aici să nu aibă memorie.
Azi
nu vorbim despre Dumnezeu.
În
prima zi a lui april e periculos a fi serios.
Glume
de primăvară, Monşer,
cu
fiecare marte, cu fiecare floare,
cu
fiecare cuantică regrupată la fel,
cu
fiecare Sahară nesătulă de soare.
Te
iau de la ultimul por,
de
la prima picătură de iască,
de
la prima ploaie şi spune-mi,
dacă
există ceva care poate aici trăi
fără Binecuvântare Dumnezeiască.
Despre Binecuvântare putem vorbi
şi
despre iubirile uneori prea bezmetice,
ca
despre o cuantică de primăvară
cuibărită
în toate mofturile mele poetice.
O
astenie nevinovată, Monşer,
cu
fiecare păpădie, cu fiecare albină de seară,
cu
fiece cuantică mofturoasă regrupată infinit-efemer
în
hexagoanele misterioase de ceară.
Te
iau de la primele iubiri,
de
la primul măr mâncat pe nerăsuflate,
de
la războiul cu iţa în cruce şi spune-mi,
dacă
există ceva, mort sau viu, care aici să nu aibă păcate.
Ştiu,
în prima zi a lui april e periculos a fi serios,
chiar
şi de la nivelul minim al frunzei de anghinarie.
Azi
nu vorbim despre Dumnezeu,
învârtim
doar pe degete cuantica de avarie.
Doar
mofturi poetice, Monşer,
în
fiecare gând, în fiece literă tocmită,
în
fiece şoaptă înghiţită flămând
de
o cuantică poetică îndrăgostită.
Foto:
Ioana Haitchi
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu