cu degetele tale care-mi mângâie mările
în locurile în care iertările ni s-au oprit
şi pe liniile vieţii îşi trag sufletul.
Am obosit să ne prefacem că ne urâm,
am obosit.
Ridică cerul să ne recunoaştem inimile
şi mă iubeşte mai departe de ochi
în locurile în care toate rănile ni s-au oprit
şi pe liniile vieţii şi îşi trag sufletul.
Am obosit să ne prefacem că ne urâm,
am obosit.
Ridică cerul să ne recunoaştem poverile
şi mă iubeşte mai departe de ochi
în toate rănile în care mările îşi cer iertare
după ultimul potop.
Te aştept ca şi cum ai fi venit,
Hai să ne prefacem că ne urâm
iubindu-ne la nesfârşit.
07.04.2016, Klausenburg
Foto by Ioana Haitchi
Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu