Hamacul timpului

Dormea dusă la pieptul lui,

inorogii sunau din cornul coapselor

prăvălind ecoul tolănit în linişte,

ceasurile ronţăiau voioase

clipe unse în hamacul timpului.

Hai să întârziem facerea lumii,

să mai cuprindem şapte nopţi

pentru ispita neliniştii

cuvioaselor porţi,

să mai adăugăm şapte zări,

să ne fie urcare

neostoitelor scări.

Te-ai făcut melc în creştetul meu

şi-mi numeri degetele ce netezesc curcubeie,

când aerul soarbe din păpădiile cerului

limba ornicelor ce gustă din vreme.

 ...

Dormea dusă la pieptul lui,

ceasurile ronţăiau voioase

clipe unse în hamacul timpului.

© Ioana Haitchi, 13.04.2016, Klausenburg

Foto by Albena Vatcheva

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate