O mie de cercuri

 Dacă ar fi să măsor timpul în gesturi de nobleţe,

aş fi impardonabil de străveche.

M-ar recunoaşte numai pietrele

într-un prezent  sufocat de ziduri, monşer.

Şi-atunci ar fi mai înţelept

să trăiesc un sentiment necunoscut al speranţei,

o holdă ce peste creştet ar sta să-mi înflorească

luminând până deasupra norilor ce-o primenesc.

Şi stau cuminte,   
mă bucur de tot ce-a mai rămas din viaţă

într-o horă cu o mie de cercuri în care
de la dragoste şi ură, toate mi se împletesc.

Mă bucur mai mult decât mă doare,

trăiesc şi iar trăiesc.

Din vol. “Monşer”

© Ioana Haitchi, 14.04.2016, Klausenburg

Foto by Albena Vatcheva

© Ioana Haitchi –Copyright – Toate drepturile rezervate