E-un
plâns ce nu-şi alină durerea niciodată
şi
nu mai ştii, dacă e rost pe-o bucată de suflet
ori
e a altuia purtată.
Nu
mai ştii, dacă şi unde se potrivesc nuielele din cuibul nepătruns,
Nu
mai ştii, unde să-ţi răsari a doua zi,
Nu
mai ştii, dacă zilele rostogolesc acelaşi plâns,
Nu
mai ştii, dacă o să mai poţi iubi.
E
plânsul acela care îşi schimbă lacrima de fiecare dată
Şi
dacă alte mărgele să îţi pui la ochi
Şi fiecare lacrimă e de-un alt plâns purtată,
Precum
o altă vreme se urneşte din loc.
E-un
plâns ce nu-şi alină durerea niciodată
şi
nu mai ştii dacă e rost pe-o bucată de suflet
ori
e a altuia purtată.
©
Ioana Haitchi, 27.10.2015, în oraşul închis într-un vis
Foto:
Couple caresses
©
Ioana Haitchi – Copyright - Toate
drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu