Pe
mine-au vrut să mă omoare,
dar
n-au găsit nicio piatră cu destinul prietenă.
Să
o doară cât mai tare, strigau,
să
ne spele nouă toate păcatele nemărturisite,
să
o doară până la bocetul celei de-a şaptea spiţe,
să
o doară şi să mai putem trăi o zi,
să
ne mai putem feri de-o piatră.
Pe
mine-au vrut să mă ucidă şi mugurii, să ştii.
Uneori,
plouă cu pietre
şi
ce ploaie domoală,
să-mi
înalţe rugile
când
se umple cerul de smoală.
Pietre
de toate culorile,
ochii
îi înşală,
Peste
toate durerile,
ruga
de seară.
Să
fie primit.
©
Ioana Haitchi, 30.08.2016, Klausenburg
Foto:
Kochi Lana
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu