Ochi în ochi

Despre sărutul meu să nu mai aminteşti,

te rog să-l laşi să doarmă,

e obosit şi însetat de-acelaşi “te iubesc”

imaginat în nopţile de toamnă.

Şi nici de lună, nici de stelele din cerul meu,

nici despre frunze-atâta vreme cât nu ştii

să ştergi o lacrimă de pe a mea icoană,

nici despre ce am fi putut la rândul nostru fi,

să-l laşi să plece, dacă nu-l priveşti în ochi

şi dacă îl striveşti cu decoraţii,

noi te iubim aşa cum eşti,

dar tu ai hotărât pentru noi toţi

că e mai bine să jucăm un bal mascat

imaginându-ţi nefiresc de viu

ce e permis şi ce ne e păcat.

Nici despre ochi şi nici de pleoapa ta căruntă

nu vrem, nu vrem acum să ştim,

dacă ne tai în cioburile tari de apă

şi nu ne laşi să ne privim

firescul să ne-nceapă.

Noi te iubim aşa cum eşti

şi te lăsăm să-ţi treacă.

© Ioana Haitchi, 13.09.2016, Klausenburg

Foto: Ioana Haitchi

© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate