Îmbrăţişam
copacul bătrân, ostenit de bătaia puştii
atunci
când căprioara s-a ascuns în spatele lui.
Urma
glonţului s-a umplut acum cu botul umed
ce-l
sărută în fiecare zi şi îl adapă
să-i
mai rodească frunza încă un an.
E
aşa de bătrân,
că
mânzele îi înmulţesc cercurile
cu
fiecare nechezat
şi
îi ridică hore în copitele crude
să-i
întărească rădăcina,
atunci
când ploaia hrăneşte o altă zi.
Scoarţa
e netezită de iarba
ce
are în sămânţa ei alte cercuri
ce
m-au cuprins în genunchi
când
din pomana holdei
adăpam
căprioara cu un alt sărut.
©
Ioana Haitchi, 14.09.2016, Klausenburg
Foto:
Ioana Haitchi
©
Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu