Te-aș recunoaște

  Te-aș recunoaște dintr-o mie,
   Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost,
   Îţi ştiu fereastra şi luna din chilie
   Şi palmele ţi le cunosc.

   Te-aş recunoaşte orişiunde
   Îmi e de-ajuns o frunză să-ţi trimit,
   Aşa cum noaptea-n linişte pătrunde,
   Mi te-aş găsi în braţe adormit.

 


  Ţi-aş recunoaşte-oricând îmbrăţişarea
   Şi umărul pe care-am plâns fără să ştii,
   Atunci când vântul, cerul, stelele şi marea,
   Erau ascunse în copilării.

   În firul alb, în ridul de pe frunte,
   În glezna ce îmi ştie mersul pe de rost,
   Te-aş recunoaşte şi mi te-aş ascunde,
   Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost.

   Din cartea de poezie, Monșer

   © Ioana Haitchi, 16.09.2016, Klausenburg

  Foto: Ioana Haitchi

  © Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate