(Re)Echilibru

Un răspuns la Echilibru, poezia superbă a lui Dan Vasile

Între nord și sud
Păsările zboară cu o singură aripă,
Adie stelele de vară,
Ca peștii pe coama valului
Atunci când marea e blândă.
Răvăşesc ielele de lună plină
Adormind liniștea
Înfășându-se în lacrimă,
Ca un nou-născut la sânul mamei
Ce își îngână prima colindă.

Între nord şi sud
Rotarul îşi cuminecӑ pietrele
În boabele de mӑsline,
Ca sӑmânţa de rod bogat
Atunci când femeia încӑ e tânӑrӑ.
Ȋşi închinӑ bolţile în genunchii ridicaţi
Din îmbrӑţişata iertare,
Aşteaptând sӑ ne citeascӑ
În crenguţa sfioasӑ de rozmarin
Toate psaltirile.

Între noi amândoi
Vulturii au ciocuri de cearӑ
În toate luminile,
Ca aripa ce unduieşte ceaţa
În drumul ei cӑtre inimӑ.

Ȋntre mine şi tine
Pӑsӑrile zboarӑ cu o singurӑ aripӑ
Deasupra cuibului,
Ca stelele de varӑ
Ce adorm legӑnate de linişte.
Ne vom duce pietrele
Și-i vom ascunde inima rotarului,
Iar în cuibul-chilie
Ne vor strânge la piept
Veşniciile.

© Ioana HAITCHI, 12.11.2017, revizuită în 25.01.2018, Klausenburg
Foto: Stas Kadrulev
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate


Echilibru

Între nord şi sud,
cam pe la trei sferturi distanţă,
din vârful balanţei, ce-şi spune cumpănă,
păsările au despicat aerul în noi cărări
lăsând în urma lor doar un cuib gol,
rar prilej de-a mă înălţa în vârful picioarelor
să văd soarele cum crapă coaja zorilor
şi scoate puii razelor de lumină
ce ştiu deja să zboare până-n ochii mei
ascunşi printre degete,
să nu mă ard cu aurul
acelui unic şi tainic ceas,
în care balanţa încă nu-şi pierde echilibrul
sub tânguirea vântului ce pândeşte
de după dealul depărtării de mine.

11.11.2017 © Dan Vasile – Copyright – Toate drepturile rezervate