Eu cu vârsta şi cu trecerea anilor am o problemă,
adică eu nu simt nicio deosebire. Eu am senzaţia, cum fac maeştrii la şah, că
dau un simultan. Adică am şi 16 ani şi 31 şi 48 şi 59 şi vârsta mea de azi. Dau
un simultan. Viaţa, în general, mi se pare prea scurtă ca s-o segmentăm… e
într-un fel o iresponsabilitate, adică, cum îmi permit să mă identific cu
vârstele pe care le-am atins demult sau la care n-am ajuns încă ? Cum îmi
permit să văd totul ca pe un tot ? E destul de bizar…cred că asta e un fel de
boală.
© Nina Cassian, noiembrie 2008
23.03.2018, Klausenburg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu