Verde-albăstriu

   Poţi sӑ-ţi laşi cӑmaşa verde, hai aşa. Trebuie sӑ mergem.

   Unde sӑ mergem? mӑ întreba atunci când îi ţineam mâna deasupra inimii.

   Hai sӑ mergem, ai un pӑcӑtos care ţi se plimbӑ prin vene şi e nerӑbdӑtor

   sӑ fie odată iertat.

   Nu mӑ speria, femeie. Și ca niciodatӑ n-a mai spus nimic.

   Şi mӑ privea şi mӑ privea pânӑ când pӑcӑtosul mai fӑcuse o turӑ

   Şi alergase şi alergase şi gâfâia şi gâfâia stând nemişcat,

   iar eu cu mâna deasupra inimii.

   Hai sӑ mergem.

   Unde sӑ mergem, femeie? Nu vezi ce tare aleargӑ?

   Sӑ mai aşteptӑm, poate va obosi,

   Poate se va topi sau poate va fi alunecat, va fi alunecat.

   Nu mӑ mai ţin genunchii, femeie. Şi îngenunghia şi îngenunchia

   În braţele mele mai jos cu un cântec şi mi se uita şi mi se uita

   Pânӑ dincolo de umӑr, pânӑ dincolo de înger.

   Sӑ ne odihnim, femeie. Pӑcӑtosul a obosit şi tare ar vrea şi tare ar vrea

   O duşcӑ sӑ bea, o duşcӑ sӑ bea

   Şi poate cӑ a fost destoinic sau poate ardea sau poate ardea

   De prea multӑ iubire în dragoste cu dragostea.

   Aş trage un fum, femeie, aprinde-mi o ţigarӑ de fum,

   Doar un fum sӑ mai trag şi cu duşca asta sӑ mӑ îmbӑt de viaţӑ

   Ca un rozmarin sub perna ta.

   Hai sӑ mergem. Unde sӑ mergem, femeie? sunt dus deja,

   Iar tu mӑ ţii în verde-albӑstriu cu inima mea deasupra ta.

  

   

 20.03.2018, Klausenburg

 Foto: Andrei Gheorghe

 © Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate