Îmi lipsește foarte...

Îmi lipseşte foarte,
Blândeţea lui de flutur ce s-a rӑtӑcit
Scӑpat dintr-o cometӑ jucӑuşӑ,
Mi se aşazӑ pe umӑr de-o vreme
Şi scriem împreunӑ poeme,
Poeme despre elegii
Si despre iarna cu zӑpadӑ albastrӑ
Din cerurile aruncate pe sub uşӑ.

Cine mai poate şti,
Dacӑ în violet e plutirea pӑdurii de zale
Ce-mi prinde mâinile şi atinge o boltӑ
Cu rostirea pe un alb de sfioase petale
Ori pe streaşina unui alt rӑsӑrit?
Mӑ scriu în rondele runele tale
Cu miezul de nucӑ abia dezvelit.

Deja mӑ acopӑr cu blândeţe de flutur
Ce iar şi iar s-a ostoit de poveri,
Pe umӑrul meu o cometӑ jucӑuşӑ
Îmi scrie poeme de zӑpadӑ albastrӑ
Ce se îndoapӑ cu violetul de ieri.