Sonetul 66

Să mor aş vrea, sătul de toate eu,
Să nu mai văd zdrobite crezuri iară,
Nici vrednici în mizerie mereu
Şi nici sărmani în haine de ocară.

Onoarea să nu văd cum zace jos,
Nici hâdul frumuseţea cum o sapă,
Virtutea pângărită ruşinos,
Semeţi striviţi de-o stăpânire şchioapă,

Deşteptul doftorit de nătărăi
Şi arta în căluş de tiranie,
Cei buni supuşi cu biciul celor răi
Şi adevărului tălmaci – prostia!

Sătul de toate, plec din lumea lor!
Dar cui îmi las eu dorul, dacă mor?

© William Shakespeare (23.04.1564 – 23.04.1616)
© Traducere Ion Frunzetti