S-a întunecat din nou, iar tăcerea mă întâmpină în pielea ei sfâşiată în timp.
— Niciodată n-am ieșit din ochii frânți ai singurătății. Niciodată din proprie dorință în gâtul meu.
(Mă uitam doar la brațele mele cum se umezesc. A fost doar o voce îndepărată, cuvântul neterminat în fereastră.)
— Știu, — îmi spune cunoașterea ochilor mei — în mijlocul atâtor vigile, închisă e umbra persecutată.
Din Poemele neîncrederii, 2018
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 02.05.2018, Klausenburg
OJOS DE SOLEDAD
Ya anochece otra vez y el silencio me acoge entre su piel arrancada al tiempo.
—Nunca salí de los ojos rotos de la soledad. Nunca del albedrío deseado en mi garganta.
(Fue sólo mirar mojándose mis brazos. Fue sólo voz lejana la palabra inacabada en la ventana.)
—Lo sé, —me dice el conocimiento de mis ojos—, en medio de tantas vigilias, cerrada la sombra perseguida.
De “Poemas del descreimiento”, 2018.
© André Cruchaga
Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ
ULLS DE SOLEDAT
Ja es fa fosc de bell nou i el silenci m’acull en la seua pell arrencada al temps.
—Mai no eixí dels ulls trencats de la soledat. Mai de l’albir desitjat en la meua gola.
(Només fou mirar mullant-se els meus braços. Només fou veu llunyana la paraula inacabada a la finestra.)
—Ho sé —em diu el coneixement dels meus ulls— enmig de tantes vigílies, tancada l’ombra perseguida.
© André Cruchaga
© Traducerea Pere BESSÓ
— Niciodată n-am ieșit din ochii frânți ai singurătății. Niciodată din proprie dorință în gâtul meu.
(Mă uitam doar la brațele mele cum se umezesc. A fost doar o voce îndepărată, cuvântul neterminat în fereastră.)
— Știu, — îmi spune cunoașterea ochilor mei — în mijlocul atâtor vigile, închisă e umbra persecutată.
Din Poemele neîncrederii, 2018
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 02.05.2018, Klausenburg
OJOS DE SOLEDAD
Ya anochece otra vez y el silencio me acoge entre su piel arrancada al tiempo.
—Nunca salí de los ojos rotos de la soledad. Nunca del albedrío deseado en mi garganta.
(Fue sólo mirar mojándose mis brazos. Fue sólo voz lejana la palabra inacabada en la ventana.)
—Lo sé, —me dice el conocimiento de mis ojos—, en medio de tantas vigilias, cerrada la sombra perseguida.
De “Poemas del descreimiento”, 2018.
© André Cruchaga
Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ
ULLS DE SOLEDAT
Ja es fa fosc de bell nou i el silenci m’acull en la seua pell arrencada al temps.
—Mai no eixí dels ulls trencats de la soledat. Mai de l’albir desitjat en la meua gola.
(Només fou mirar mullant-se els meus braços. Només fou veu llunyana la paraula inacabada a la finestra.)
—Ho sé —em diu el coneixement dels meus ulls— enmig de tantes vigílies, tancada l’ombra perseguida.
© André Cruchaga
© Traducerea Pere BESSÓ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu