Te rog

Te rog să nu mă pierzi când noaptea geme
Şi când asudă stelele în somn,
Căci pentru dimineaţă-i prea devreme
Să-şi spele faţa într-un alt cocon.

Te rog să-ţi laşi aceeaşi mână caldă
Să mă cuprindă pe sub coasta dreaptă,
S-acoperi frigul înmuiat în palmă
Cu buzele fierbinţi care te-aşteaptă.

Te rog să nu mă-ntrebi despre tristeţe
Şi nici de bucurii ce stau să plângă,
Să laşi doar mâna ta să mă răsfeţe,
Să mă cuprindă pe sub coasta stângă.

Te rog să nu mă pierzi când noaptea creşte,
Când îşi sărută stelele pe frunte,
În dimineaţa celui ce iubeşte
E plin de măreţiile mărunte.

Şi te mai rog, închide ochii să răsară
O altă zi din nopţile furate,
Să mai urcăm aceeaşi scară
Zidită din săruturi vinovate.

Din cartea de poezie Monșer



13.04.2015, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate