Statuia aceea de sare n-a
încetat niciodată să fie tambur în piept, nici foame, nici n-a împlinit evadarea viselor: la ivirea zorilor a pătruns în cenuşa aruncată în rană ca un joc
al somnolenței perpetue. (Nu știu dacă este adevăr sau iluzie acest foc
unde cărțile liturgice acoperă viața cu o zi neîntreruptă de funeralii
și sicrie.)
Din primăvara absentă, ştim deja totul, din lemnul ars al mării şi uitarea ei.
De acum înainte, jucărioara amintirilor şi zbaterea galbenă a unei păsări într-un moment nefast.
, traducerea, 11.06.2018, KlausenburgFoto: Internet
ESTATUA DE SAL
Nunca aquella estatua de sal dejó de ser
tambor en el pecho, ni hambre, ni cumplida fuga de los sueños: asomada
el alba, ésta se adentra en la ceniza sumida en la herida como un juego
de somnolencias perpetuas. (Ignoro si es verdad o ilusión esta hoguera
donde los misales cobran vida en un antro incesante de exequias y
féretros.)
De la primavera ausente, ya sabemos todo, de la madera quemada del mar y sus olvidos.
En adelante, el pedazo de juguete de los recuerdos y la manotada amarilla de algún pájaro en la deshora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu