A trebuit să ne prefacem, atunci, fiecare tortură: întunericul
irascibil al statuilor, chiar şi moartea orgasmică a epifaniilor, sau
acea coroană de chiparos a absolutului. Cu buzunarele până la gâtul
suferinţei, această soartă a greutății inexpresivului. (Uneori,
primăvara plumburie a după-amiezii și ferestrele speriate ale ochilor
mei: înainte de muţenie, tot adevărul e suspicios. Astăzi, iminentă și
incoloră, acea vârstă rătăcitoare a incendiilor, marea viselor în
coșmarurile mele.) Du-te şi umblă, întorcându-te la vest.
Din cartea: Antipozii oglinzii, 2018
© Traducerea, 23.12.2018, Klausenburg
ARTIFICIO
Había que fingir, entonces, cada tortura: la irascible oscuridad de
las estatuas, aun la muerte orgásmica de las epifanías, o esa corona de
ciprés del absoluto. Con los bolsillos hasta el cuello de la angustia,
esta suerte del peso de lo inexpresivo. (A ratos, el manantial plomizo
de la tarde y las ventanas ahuyentadas de mis ojos: ante la mudez, toda
verdad es sospechosa. Hoy, inminente e incolora aquella edad errante de
incendios, el mar del sueño en mis pesadillas.) Ve y anda, volviéndote
al poniente.
Del libro: Antípodas del espejo, 2018
©André Cruchaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu