În întuneric, degetele înfipte în abis şi
reprimarea poftelor sărind peste crăpăturile circumcizate ale setei.
Pare o eternitate beatitudinea pierderii, rupând coşmarurile unde se
amestecă toate sacrificiile posibile. Corpul aluviunii nu este o pasăre
de trecere de centurile mortale ale opulenței. Uneori trebuie doar să
mori pentru a înţelege limbajul absolut. Sau să întorci spatele
înălţimilor. Sau să expiri în dune tot mirajul. (Întotdeauna trebuie să
ai răbdare în faţa colţilor amenințători ai bestiei rӑspândite în cele
mai adânci unghere. Tot iadul s-a lipit de ulciorul de rouă al rănii.)
Distanţa, deşi mizerabilă, îmi dă iertarea necesară pentru atragerea suflării atâtor prădări. Așadar, evit ruşinea frisoanelor şi devastările care produc nenumăratele scântei ale valurilor.
Distanţa, deşi mizerabilă, îmi dă iertarea necesară pentru atragerea suflării atâtor prădări. Așadar, evit ruşinea frisoanelor şi devastările care produc nenumăratele scântei ale valurilor.
, 22.12.2018
Traducerea, 23.12.2018, KlausenburgDEVASTACIÓN
En la oscuridad, los dedos incrustados en
el abismo y el pespunte de ansias saltando sobre las grietas
circuncidadas del guiso. Parece una eternidad la beatitud del extravío,
romper las pesadillas donde se mezclan todos los degüellos posibles. El
casco de los aluviones no es un ave de paso en los mortíferos centavos
de la opulencia. A veces sólo hay que morir para entender el lenguaje
del absoluto. O girar al revés de las alturas. O exhalar en el médano
todo el espejismo. (Siempre hay que ser paciente frente a los colmillos
del zumbido de la bestia descuartizada en el rincón de las vegetaciones
más espesas. Todo el infierno está ceñido al cántaro de rocío de la
herida.)
La distancia, aunque miserable, me da la absolución necesaria para
remolcar el aliento de tantas depredaciones. Y así, evitar la turbación
de los escalofríos y las devastaciones que producen las innumerables
centellas del oleaje.
, 22.12.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu