PĂSĂRI FĂRĂ EXORDIU (AVES SIN EXORDIO)

Suntem păsări de un alt misticism, fără exordiu anterior: în fiecare penumbră observăm această nerăbdare difuzată din corpusul sângelui nostru. Și în timp ce agonia are propria sa beție, noi suntem păstrați întru memorie. Din fiecare foc se desprinde o senzație ciudată: goliciunea fără de seamăn a ochilor, ca pe o altă formă de a transcede rădăcinile. Cultivată în esență, divinitatea noastră se află în brațele și în misterul ferestrelor.

Din cartea Paradise Road, 2019

© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 03.02.2019, Klausenburg
Foto: Amans Honigsperger, Abstract birds

AVES SIN EXORDIO

Somos aves de otro misticismo sin exordio previo: en cada penumbra advertimos esa impaciencia difuminada en el corpus de nuestra sangre. Y si bien la agonía tiene su propia ebriedad, nos guardamos para la memoria. De cada fuego, emerge una sensación extraña: la desnudez ilimitada de los ojos como otra forma de trascender en el arraigo. Crecidos en la esencia, nuestra divinidad está en los brazos y en el misterio de las ventanas.

Del libro Paradise road, 2019

©André Cruchaga


AUS SENSE EXORDI

Som aus d’un altre misticisme sense exordi previ: en cada penombra ens adonem d’aquesta impaciència difuminada en el corpus de la nostra sang. I, per bé que l’agonia té la seua pròpia ebrietat, ens guardem per a la memòria. De cada foc, emergeix una sensació estranya: la nuesa il·limitada dels ulls com una altra forma de transcendir en l’arrel. Crescuts en l’essència, la nostra divinitat és als braços i el misteri de les finestres.
.
Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ