Până la căderea nopţii şi a
stridențelor sale, ziua îşi rânduiește cuvintele obişnuite. (Se scurge
ciocanul calendarului, în timp ce galopul oglinzilor subterane și
epifania mușchiului se face vizibilă.) Într-un colț de iesle am dibuit
drumurile prin preerie. Nimic transcendent, desigur, în afară de această
singurătate laborioasă şi smerită.
Traducerea, 20.01.2019, Klausenburg© Foto Thomas Kincade
CLARIDAD
Al desplome de la noche y sus
estridencias, el día fija sus habituales palabras. (Fluye el martillo
del calendario, mientras galopan los espejos subterráneos y la epifanía
del musgo se hace visible.) En alguna esquina del pesebre, dibujé
caminos sobre la maleza. Nada trascendente, claro, salvo esta soledad
laboriosa y penitente.
© Fotografía de Thomas Kincade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu