Lumina nopții se prelinge în coaste,
pătrunde în acordeonul lichid al poluărilor mele, în marea
irezistibilului. S-a prelins de-atâtea ori ca mireasma delirului și
carnea ei umedă a vertijului. Atunci când mi-am expulzat ultimul
cuvânt, am fost depășit de pragul placentar, de pierderea gândurilor
mele. Înșelătorii perene pe care mi le face dragostea. (Jur că albastrul
cerului îmi șterge toată durerea, în ciuda ornamentelor sumbre de pe
trotuare sau de pierderea anilor mei.) Mai degrabă mai devreme decât mai
târziu, mi-am scufundat de asemenea și dezastrele în fața acelei
ferestre a febrelor mele.
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 09.02.2020, Klausenburg
Imaginea: Pinterest
PERENNIDAD INSOLUBLE
La luz de la noche babea en mis
costillas, babea en el acordeón líquido de mis poluciones, en el mar de
lo irresistible. Babea tantas veces como el olor del delirio y su húmeda
carne de vértigo. Al momento de expulsar mi última palabra, me
sobreviene el umbral de la placenta, la pérdida de mis pensamientos. Las
estafas perennes que me hace el amor. (Juro que el azul del cielo borra
todo mi dolor, pese a las tullidas ornamentaciones en las aceras, o el
extravío de mis años.) Más temprano que tarde, también babean mis
desastres frente a aquella ventana de mis fiebres.
©André Cruchaga
Imagen Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu