Aud câinele nopții mușcând din corzile
vântului și busola apelor despicate, în timp ce traversează străzile cu
disperare. Diferite conștiințe dansează în mlaștina inegală a
cuvintelor: mușcă foamea și îmbrățișează și are diverse culori și hăuri.
Foamea aspră care acum mă întoarce în copilăria malefic fraternă.
Foamea dincolo de teritoriul ei nelimitat. (În steaua avidității care se
deschide, pământul și balamalele cimitirelor sale, scufundarea în apele
putrede ale semințelor, acest tip de teritoriu anihilat.).
© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 03.05.2020, Klausenburg
Foto: Internet
…
GRANITO
Escucho al perro de la noche mordiendo
los cordajes del viento y la brújula de las aguas hendidas al cruzar las
calles entregadas a la desesperación. Bailan las diferentes conciencias
en el pantano desigual de las palabras: el hambre muerde y abraza y
tiene diversos colores y agujeros. El hambre áspera que ahora me retorna
a la infancia, fraternalmente maléfica. El hambre más allá de su
ilimitado territorio. (En la estrella del ansia que se abre, la tierra y
sus goznes de cementerios, el zambullido en las aguas podridas de las
semillas, esta suerte de territorio aniquilado.)
©André Cruchaga, 03.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu