Inimii tale către inima mea

 

Tristă mângâiere a zilei ce trece fără de semn,
Frunzele încă stau rezemate de cer
Cu vârful îndreptat spre gândul care vrea să îți scrie,
Nu știu dacă e o simplă caligrafie sau e un poem
Sau e partea din mine care se roagă fără să știe,  

Inimii tale către inima mea, minții tale către patima mea,
Furiei tale către liniștea mea, singurătății tale către aura mea
Și iarăși spre frunzele rezemate de cer într-o urmă de stea.  

Tristă adiere a zilei ce trece fără de semn,
E doar mângâierea ascunsă de mine într-un poem.  

© Ioana HAITCHI, 16.11.2020, Klausenburg