Am
aflat într-o zi,
că poezia poate omorî moartea.
Nu e supusa legilor din calendarele-colivii
şi nici nu are întâlnire cu soarta.
Ea trăieşte simplu verbul a fi,
Aşază cuvântul şi vrea să îmi fie.
Iar s-au despletit nucii,
Am fugit în copilărie!
Ioana Haitchi
...
și toate grijile se fac mici de tot în preajma ta
nucii tăi seamănă cu o vacanță de vară de-atunci
nu pot să-ți spun ce mult alintă pielea culoarea frunzelor
pentru că am promis nucului meu că mă voi întoarce
nu știu dacă moartea moare
dar dacă vrea
îi așez pe umerii ei triști câteva întrebări împletite
Dorina Șișu
Îi viermănos, zicea bunica.
Măru' ăsta îi bun pentru ţuică.
Hai să-ţi dau mai bine urzica
Sau poate o nucă din nucu’ ce-alungă
Ţânţaru’ vesel de-apocalipsă.
Ioana Haitchi
Nu-i așa, că mirosul acestei amintiri este verde? nu-i așa că peste teancuri de amintiri doar cele mici sunt colorate? și ce putere de iertare aveam! dar noi nu știam că iertăm și praful se ridica până deasupra părului nostru și toate poftele de dulce se topeau după copii alungând amiaza.
Dorina Șișu
Ca să ai ce ierta, prima dată trebuie să judeci, iar noi nu judecam. Îţi aduci aminte de cireşele mele boreale? Erau din grădina bunicilor mei, din cireşul unde îmi făceam un culcuş peste vară. Şi astea nu-s poveşti de adormit copiii. Sunt memoria noastră ce ne va duce, atunci când pentru unii nu vom mai fi.
Ioana Haitchi
O, da, acele cireșe le păstrez, într-o pictură recentă, deasupra unei vaze de flori. desigur mereu plină. mi-am adus aminte că toată memoria mi-am uitat-o în podul de deasupra băcătăriei de vară. ne urcam și căutam cărți. erau vechi, rupte și chiar roase de șoareci, dar ce mult ne plăcea să atârnăm pe scara aia aproape o zi intreagă! apoi mâncam pere.
Dorina Șișu
Da’ ce fain picau perele, chiar dacă nu erai nătăfleţ. Şi dacă erai, ce ? În vacanţă mânca şi popa de dulce.
Ioana Haitchi
© Ioana
Haitchi, Dorina Şişu Ploeşteanu – Copyright – Toate drepturile rezervate
că poezia poate omorî moartea.
Nu e supusa legilor din calendarele-colivii
şi nici nu are întâlnire cu soarta.
Ea trăieşte simplu verbul a fi,
Aşază cuvântul şi vrea să îmi fie.
Iar s-au despletit nucii,
Am fugit în copilărie!
Ioana Haitchi
...
Întrebari impletite
le-am ascuns din copilărie și
de curând
le-am găsit
duc pe umeri cele mai împletite întrebări
dacă le lași pe umeri simți
din plin luminași toate grijile se fac mici de tot în preajma ta
nucii tăi seamănă cu o vacanță de vară de-atunci
nu pot să-ți spun ce mult alintă pielea culoarea frunzelor
pentru că am promis nucului meu că mă voi întoarce
nu știu dacă moartea moare
dar dacă vrea
îi așez pe umerii ei triști câteva întrebări împletite
Dorina Șișu
Îi viermănos, zicea bunica.
Măru' ăsta îi bun pentru ţuică.
Hai să-ţi dau mai bine urzica
Sau poate o nucă din nucu’ ce-alungă
Ţânţaru’ vesel de-apocalipsă.
Ioana Haitchi
Nu-i așa, că mirosul acestei amintiri este verde? nu-i așa că peste teancuri de amintiri doar cele mici sunt colorate? și ce putere de iertare aveam! dar noi nu știam că iertăm și praful se ridica până deasupra părului nostru și toate poftele de dulce se topeau după copii alungând amiaza.
Dorina Șișu
Ca să ai ce ierta, prima dată trebuie să judeci, iar noi nu judecam. Îţi aduci aminte de cireşele mele boreale? Erau din grădina bunicilor mei, din cireşul unde îmi făceam un culcuş peste vară. Şi astea nu-s poveşti de adormit copiii. Sunt memoria noastră ce ne va duce, atunci când pentru unii nu vom mai fi.
Ioana Haitchi
O, da, acele cireșe le păstrez, într-o pictură recentă, deasupra unei vaze de flori. desigur mereu plină. mi-am adus aminte că toată memoria mi-am uitat-o în podul de deasupra băcătăriei de vară. ne urcam și căutam cărți. erau vechi, rupte și chiar roase de șoareci, dar ce mult ne plăcea să atârnăm pe scara aia aproape o zi intreagă! apoi mâncam pere.
Dorina Șișu
Da’ ce fain picau perele, chiar dacă nu erai nătăfleţ. Şi dacă erai, ce ? În vacanţă mânca şi popa de dulce.
Ioana Haitchi
©
Ioana Haitchi, Dorina Şişu Ploeşteanu, 07.10.2015, Klausenburg-Dublin şi retur
Foto:
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu