de mâna ce mă scrie fin,
Arcadelor, nuci verzi
le pun merinde,
iar ochilor treji
le închin o cupă cu vin.
Şi gândului nerostit,
în palmele mele
i se odihnesc tălpile
de-atâta soroc,
precum unui prunc
ce abia învaţă mersul pe
stele,
îşi uneşte mările
cu busuioc.
Păsări albe
mai veghează ninsoarea,
devreme să-şi scalde
o nouă copilărie,
Pe fiecare piatră
e scrisă scrisoarea
fiecărui an
de pribegie.
Strămoşilor mei
o nouă colindă
cu mâna ce mă scrie fin,
arcadelor, nuci verzi
le pun merinde,
iar ochilor treji
le închin o cupă cu vin.
© Ioana Haitchi, 29.12.2015,
Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi – străbunicul
meu, Alexandru Cheresteşiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu