cum
îşi ceartă răsăriturile şi spusurile.
Să
mă trăiesc încă o dată aş vrea
pe
rostul dintre stelele-iele
şi
fără lacrimă să-mi curgă patima
din
următoarea copilărie.
Ce
ronţăie ziua ?
Şi
cătând trăirile,
câtă
ură are noaptea unei zile,
atunci
când îşi sufocă iubirea trădată ?
Lasă-mi-le
sărutate de vergine
şi
mă iubeşte ca prima dată.
©
Ioana Haitchi, 28.12.2015, Klausenburg
Foto:
Michael Cheval
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu