Let it be

  M-a întrebat într-o zi, aşa, din plictis: 

  Nu vrei să fugim în lume?

  Hai să fugim cu o barcă. 

  Ce dacă scârţie şi prinde uşor, apă?

  Suntem uşurei, apele sunt tulburi, 

  dar nu mai face nimeni valuri

  şi lumea uneori e mică, ajungem repede.

Hai, îmi zicea, hai să-i lăsăm pe toţi netrebnicii 
să li se usuce gura urlând la altă lună,

Pe-a noastră o aşezăm în catarg 

şi stelele ni le luăm,  încap toate în pânzele noastre.

Hai, îmi zicea, hai că oricum avem în palme bătături 

şi nu o să ne facem altele de la vâslit. 

Hai, că  luăm şi cireşul din curte,  cu rădăcinile lui

astupăm locul de unde prindem apă.

Hai, îmi zicea, vremea încă e caldă. 

La iarnă s-ar putea să îngheţe cireşul. Ce zici?

Sau poate o să-ţi cânt la o chitară din lemn de cireş, 

ca la serbări, Let it be.

© Ioana Haitchi, 18.07.2016, Klausenburg

Foto: Internet

© Ioana Haitchi  Copyright – Toate drepturile rezervate