În urletul felinarului, frunzele se
înroşesc ca un prundiș lins de furtuna salivei. (Acum, înconjurat de
oglinzi, îmi neagă visele și slăbiciunea mea de-a înțelege prisma
sfârcurilor tale, ecourile vinovate ale absurdului, clarobscurul, unde
este împușcată dantela frunzelor.)
Mirosul corpului tău mă face mereu
paranoic, până în punctul de-a pierde echilibrul anatomiei: această
asemănare cu lacrimile întunericului construit într-o sticlă de droguri.
La capătul bărcilor, îmi rămâne doar ombilicul, ca o floarea-soarelui în flăcările infinitului.
traducerea, 19.06.2018, KlausenburgImagine: Pinterest
ARRULLO
En la linterna del aullido, las hojas
sonrojan como un guijarro lamido por la tempestad de la saliva. (Ahora
rodeado de espejos me niegan los sueños y esa debilidad mía de asir el
prisma de tus pezones, los ecos culpables del absurdo, el claroscuro
donde se balacean los encajes del follaje.)
El olor de tu cuerpo siempre me provoca
paranoias, al punto de perder el equilibrio de la anatomía: ese parecido
al llanto de las oscuridades construidas en un frasco de fármacos.
De Poemas del descreimiento, 2018.
Imagen Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu