Gata
pentru orice, gata pentru comparaţii, gata pentru diferenţe, gata pentru a
coborî brusc din înalturi şi a merge din nou pe potecile sau drumurile abrupte
rutiniere pline de foste gropi, devenite între timp, abisuri conştientizate...
... şi…
... şi…
Drumurile noastre merg mai departe, iar și iar, și
iar, ca într-o perpetuare a
semeției vieţii într-o continuitate umană...
Florin Constantin Verdeş revine azi între cititorii săi, pe planeta de
asfalt, beton şi sticlă, cu volumul de
poezie "discursURI", cu nostalgii și amintiri perene,
sau, după cum ne spune chiar
el, "cu bucuria că am scos în real un nou capitol
al drumurilor vieţii..."
"discursURI" implică fiecare cititor într-un
sentiment de dualitate vis-a-vis de timp, cel mai bun prieten dar şi
cel mai mare duşman al omului; suferinţa imposibilitătii întru o săvârşire de
unitate a inimilor, se desăvârşeste în aer şi în spirit, apoi se risipeşte în
spaţiu... Totul este un dar în spiritul fiinţei, transferându-se într-o
cotropire lentă de întoarcere la baza întrebării primordiale, a enigmei
supreme: "Qvo vadis ?!" şi uitând de ce suntem aici... Destinul,
timpul şi un Dumnezeu nerostit îşi arată supremaţia într-o altfel de trinitate,
una desăvârşită, a puterii lor; frumuseţea creaţiei însă îşi desfăşoară arta în
toată splendoarea ei infinită.
"... volumul este un pretext al reîntâlnirii oamenilor cu oamenii, noi strigăm soarele şi în zilele cu soare, nu doar în cele ploioase... şi strigăm, strigăm, suntem gândul, materializat în noi, şi noi retransformaţi în gând, dar de data asta ca un gând al multor oameni... aşa ne adunăm bucăţile din noi, uneori chiar cioburile...", conchide Florin Constantin Verdeş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu